post

Cum sa-mi motivez copilul sa isi faca temele?

Nu de putine ori, parintii se confrunta cu refuzul copiilor de a-si face temele. In cel mai bun caz, reusesc sa le duca la bun sfarsit dupa lupte grele, amenintari si presiuni, si sub supravegherea permanenta a unuia dintre parinti.

Auto-disciplina este una din abilitatile cheie ale reusitei scolare. Mai mult, are o importanta vitala pentru acei copii care au probleme de atentie, hiperactivitate sau dificultati de invatare (scris, citit sau calcul si rationament matematic). Acesti copii trebuie invatati cum sa-si gestioneze singuri timpul, cum sa-si stabileasca obiective si sa le indeplineasca nu numai in ce priveste temele pentru acasa, ci in toate aspectele vietii lor. Este foarte clar: daca un copil nu devine capabil sa-si gestioneze singur facutul temelor pentru acasa, va avea probleme si in a-si organiza viata de adult!

Parintii se intreaba adesea: cum e mai bine, sa il ajut sau sa il las a-si faca singur temele? Nu exista un raspuns universal valabil! Unii copii – din ce in ce mai putini, din pacate – au de la inceput capacitatea de se organiza si motiva singuri pentru a-si face temele. Foarte multi insa au nevoie – cel putin la inceput – de sprijinul si medierea unui adult pentru a-si dezvolta aceste capacitati. Cantitatea de sprijin de care are nevoie fiecare variaza in functie de o multime de factori, printre care:

  • Temperamentul copilului
  • Profilul lui cognitiv, resursele de care dispune: inteligenta, capacitatea de concentrare a atentiei, memoria, nivelul de dezvoltare al limbajului, etc
  • Istoricul de viata, stilul parental si mai ales regulile si principiile dupa care a fost crescut in primii 7 ani de viata (celebri “7 ani de acasa’)
  • Atmosfera si relatiile din familie, inclusiv prezenta unor frati mai mici sau mai mari
  • Probleme afectiv emotionale de natura a-i influenta performanta scolara (anxietate, depresie etc)
  • Starea lui generala de sanatate, programul de alimentatie, somn si recreere
  • Probleme medicale diverse (boli, suferinte), tulburari comportamentale de tip ADHD sau probleme specifice de invatare (dislexie, discalculie, disgrafie) etc

Cercetarile arata ca acele comportamente care sunt motivate intrinsec (ex: invat pentru a fi mandru de mine) sunt mult mai puternice si dureaza mai mult decat cele motivate extrinsec (ex: invat pentru a primi o recompensa). Dar cum ajungi aici?

1. Comunica clar asteptarile pe care le ai de la copilul tau in privinta temelor. Daca un copil nu intelege ce astepti de la el, ai sanse maxime sa nu obtii nimic.

2. Implica-l in stabilirea unor reguli privind programul lui zilnic. Scrie-le si afiseaza-le la loc vizibil, pentru a le citi zilnic si dicuta cu copilul tau. Nu incepe cu obiective marete, ca de exemplu, sa-si faca toate temele in fiecare zi si sa ia numai calificative maxime. Incepe cu pasi mici. Abordeaza intai cele mai problematice domenii (ex: matematica). Pe masura ce obtii rezultate, poti “ridica stacheta”. Poti utiliza la inceput un sistem de “acumulare de puncte”, pe care le poate castiga atunci cand isi atinge obiectivele, sau le poate pierde cand esueaza. Agreaza cu el ce poate face cu punctele castigate. Este de preferat sa-i oferi la schimb activitati placute petrecute impreuna si nu cadouri sau timp pentru jocuri pe tableta.

2. Supravegheaza-l si fii gata sa-l ajuti atunci cand are nevoie! Surprinde momentele cand face ce i-ai cerut, si lauda-l imediat. Fii cat se poate de specific in formularea laudelor. Arata-te implicat si interesat de ceea ce face. De exemplu, ii poti spune “Ma bucur ca ai reusit sa rezolvi singur acest exercitiu, sunt foarte mandru de tine! Arata-mi si mie cum ai facut.” Sau, poti aprecia efortul pe care l-a depus, chiar daca nu a a reusit sa faca singur tema, si sa-ti oferi suportul fara a-l critica. Cere-i sa-ti explice unde s-a blocat, si cautati impreuna solutia. Fa-l sa simta ca esti alaturi de el cand are nevoie si ca apreciezi eforturile lui, chiar daca nu reuseste.

3. In loc sa-i arati imediat cu degetul unde a gresit, cere-i sa-si descopere singur greselile, si sa si le corecteze. Pune-i intrebari care sa il ghideze in a gasi unde a gresit si invata-l sa gandeasca logic. Lauda-l pentru fiecare greseala descoperita si arata-te incantat de faptul ca s-a corectat singur. In felul acesta va invata sa verifice permanent daca ceea ce a facut este bine, si va fi motivat sa se autocorecteze.

4. Cand nu reuseste sa-si termine lectiile la timp sau cand ia o nota proasta, nu exagera cu criticile. Nu-i tine predici interminabile. Nu face comparatie cu alti frati sau chiar cu tine insuti, cand erai ca el. Discuta cu el pentru a intelege ce anume l-a facut sa greseasca, si cum ar fi putut face altfel. Revizuieste-ti asteptarile, daca sunt prea inalte. Pasii mici sunt mai siguri!

5. Concentreaza-te pe sentimente: multumirea ta, mandria lui, etc. Ajuta-l sa-si construiasca acel sistem intern de motivatie de care am vorbit mai sus, si sa nu “depinda” de recompense gen “o jumatate de ora in plus la tableta”. Evita sa utilizezi ca si recompensa comportamentele pe care nu ti le doresti (ca de exemplu, timpul excesiv petrecut la calculator)! Recompensele de acest tip pot fi folosite doar la inceput (daca nimic altceva nu functioneaza!), dar este vital sa fie inlocuite treptat cu cele de natura emotionala.

Si nu in ultimul rand, nu uita: cheia succesului este sa fii calm, pozitiv si sa nu te abati de la regulile stabilite. Voi reveni si cu alte sfaturi utile pe aceasta tema. Succes!

 

Monica Bolocan

Psiholog clinician si educational

0740204020

www.psiholog-copii.ro